Am luat lumină de la un spirit fertil Maria Barbu
- Dumnezeu este energia vitală ce ne animă pe toţi, oameni şi câini de-a valma.
- Deavolul nu există ! Există numai Dumnezeu, dar noi am numit deavol propria neputinţă de accede la credinţă.
- Credinţa este armonie. Armonie cu sinele şi armonie cu Universul.
- Sfântul primeşte Divinul în extazul mistic. Artistul în viziunea creatoare şi astfel ei alcătuiesc vârful piramidei umanităţii.
- În fiecare dintre oameni pulsează Duhul lui Dumnezeu acoperit de nevoile cărnii.
La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : „Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere” , Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi : Petru, Iacov şi Ioan ; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt – muntele Taborului în Galileea – ca să se roage.
„Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul”
Faţa lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieţii dumnezeieşti făcută accesibilă omului şi care se răspândea şi pe „veşmintele” Sale, adică asupra lumii din afară dar şi pe lucrurile făcute de activitatea şi civilizaţia omenească.
prag
mi te închipui sărbătoare.
în care – am fost străin
şi – n care astăzi intru cu tălpile curate,
spălate îndelung de glodul negru gros.
în faţa porţii tale – o inimă ocultă
făcându – mă părtaş
la nesfârşita nuntă.
Gânduri preluate sau inspirate de volumul „Sunt fica Regelui David” a poetei Maria Barbu.
Read Full Post | Make a Comment ( 3 so far )
Radupress's Weblog 