Uncategorized

Valea Jiului vazuta de la Bucuresti

Posted on Noiembrie 15, 2017. Filed under: Uncategorized |

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FRomaniafurata%2Fvideos%2F947502255271668%2F&show_text=0&width=560

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Andreea Paul: Manifest pentru crearea Grupului de Reformă al PNL

Posted on Ianuarie 7, 2017. Filed under: Uncategorized |

În momente dificile e nevoie de solidaritate în orice echipă. Dar pentru a ieși din criza politică internă a PNL e nevoie de tăierea podurilor de legătură a solidarității cu incompetența. E nevoie …

Sursă: Andreea Paul: Manifest pentru crearea Grupului de Reformă al PNL

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Alături de foşti actori de la teatrul nostru din Vale / Colonia Petroşaniului – vedetă într-un film superb despre minerii de la 1900

Posted on Octombrie 27, 2016. Filed under: blog, hunedoara, media, Mihai Barbu, miner, Mircea Danieliuc, Petrosani, Uncategorized | Etichete:, , , , |

de Mihai BARBU

Ziarul Vaii Jiului 27.07.2014

phpthumb_generated_thumbnailjpgÎn anul 1988, Mircea Danieliuc a făcut un film după un scenariu propriu bazat pe „scrierile lui Geo Bogza”. E vorba de „Iacob” inspirat, în primul rând, pe povestirea „Moartea lui Iacob Anisia”. Acţiunea se desfăşoară în lumea minieră şi e filmat,  în cea mai mare pare parte, în Colonia de Jos a Petroşaniului.

978x3

De asemenea, câţiva actori ai Teatrului „Valea Jiului” au fost distribuiţi de Mircea Danieliuc în roluri episodice.
Regretatul Felix Anton Rizea a interpretat un rol jandarm pus să urmărească nişte „holoangări” interesaţi să fure aur din nişte filoane sigilate. Rolul său e unul de întindere medie şi apare destul de des pe ecran, în faptul serii şi în acţiunile profilactice împotriva hoţiei.
Florin Plaur e un şef mai mic din subteran care se opune consumului de băuturi alcoolice în mină. Când minerul prins asupra faptului motivează că în curând va fi Crăciunul, inginerul acceptă sticla întinsă de miner. El trage un gât şi îi întinde sticla personajului interpretat de Plaur care pune şi el gura pe băutură. Spiritul Crăciunului se dovedeşte mai tare decât orice regulament de ordine interioară.
Dumitru Drăcea e vecinul din colonie a lui Iacob Onisia (interpretat magistral de Dorel Vişan) cu care dă zăpada de pe trotuar.
Pe ecran mai apare şi numele lui Ilie Ştefan, un alt actor al teatrului din Vale, dar acţiunea lui din film se pierde în mulţimea minieră.
Rolul cel mai consistent deţinut de actorii din Vale e cel interpretat de Dinu Apetrei, un actor născut la Petrila şi absolvent al Şcolii Generale Nr.1 din aceeaşi localitate. El e, în film, Ilie Roşu, un fost miner care şi-a pierdut un picior în mină şi, schilodit fiind, administraţia l-a recompensat cu o funcţie la suprafaţă. Roşu e un om corpolent (un fel de Gerard Depardieu valah), căruia îi place viaţa şi amorul cu nevestele minerilor. Iacob Onisia are şi el aceeaşi obsesie ca şi ortacii săi în privinţa consoartelor. Că „Şchiopu” (despre care ortacii ziceau că era foarte dotat de la natură) o place pe nevastă-sa (care era mult mai tânără decât el) şi că ar vrea să i-o seducă. Femeia ar avea şi ea motivele ei deoarece minerul Iacob e arătat cum adoarme în timpul preludiului la o proiectată partidă de amor. Bănuiala lui Iacob nu se dovedeşte a fi întemeiată.
În Colonia Petroşaniului au fost amplasate, din butaforie,  un Consum de alimente, o Casă minieră şi o prăvălie (a lui Theo Bimmer). Potrivit unei urări de „Noroc bun!”, puse pe una din clădirile coloniei, aflăm şi anul când s-a petrecut tragedia lui Iacob Onisia. Era anul 1894. Toţi minerii ar fi vrut să fure aur din filoanele pe care le exploatau manual, dar întreprinderea era extrem de riscantă. Aşa că se mulţumeau să vândă, la negru, săpun cu 6 lei kilogramul pe care îl furau de la mină. Acesta era un păcat minor. Teoria băieşilor era că „minerul care şade sub pământ nu are timp să facă păcate”.
Povestea lui Iacob, este, la o adică, istoria minerului cel bun care o ia, la doi ani de la tragedie, pe nevasta unui ortac care s-a aruncat în aer, cu un patron de dinamită, în timp ce înfuleca mămăligă. O ia cu soacră cu tot, cu cei doi copii ai ei şi mai fac, împreună, încă trei. Omul trudeşte din greu să ţină a asemenea familie numeroasă al cărui ideal era, de Crăciun, să aibă măcar o jumătate de porc pe masă. Pentru că a fost bănuit a fi fost părtaş, alături de ortacul său, la un furt de aur, Iacob Onisia e detaşat trei luni la o mină aflată la 6 km de casă. În seara de Crăciun, pentru că se grăbea să ajungă cât mai repede acasă, s-a urcat într-un funicular. A uitat că, fiind o sărbătoare mare, funicularul urma să fie oprit timp de două zile. După ce îşi petrece noaptea în funicular, arzând butucul pe care voia să-l ducă acasă, a doua zi încearcă să se salveze. Slăbit de puteri, el cade de pe frânghia care ducea la stâlp şi moare. Zăpada se înroşeşte şi minerul dispare vederii noastre.
Milica iti multumesc pentru ca mi-ai reamintit povestea.
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Făţarnica jelanie a ortacilor, autorităţilor şi politicienilor – minerii, măcelăriţi în ‘29, printre bălării şi şerpi

Posted on August 7, 2016. Filed under: educatie, genicid, media, miner, Mineriada, Petrosani, social, Uncategorized, ziare | Etichete:, , , , , |

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Anonimul care a creat „Reţeaua citostaticelor” a devenit ministrul Sănătăţii. Totul despre Vlad Voiculescu 20 mai 2016, 14:05 de Redacţia Adevăru

Posted on Mai 20, 2016. Filed under: guvern, media, Uncategorized, ziare | Etichete:, , |

 

 

Vlad Voiculescu, specialistul şcolit afară, angajat de câteva luni la Ministerul Fnanţelor şi care are ca hobby să-i ajute pe cei aflaţi în suferinţă, a fost învestit în postul de ministru al Sănătăţii. Voiculescu a devenit celebru după ce i-a ajutat pe bolnavii de cancer din România să facă rost de medicamente, în timpul crizei citostaticelor. A creat o reţea de voluntari, care aduceau în ţară medicamente din Austria şi Germania. Ştiri pe aceeaşi temă Cum arată Magicamp, tabăra creată de Vlad Voiculescu, noul ministru al… Vlad Voiculescu a iniţiat ”reţeaua citostaticelor”, alcătuită din voluntari care timp de mai mulţi ani au transportat în România, fără să solicite niciun beneficiu material, medicamente esenţiale în tratamentul cancerului, care nu se găseau deloc în spitalele şi farmaciile româneşti. Vlad lucra într-o banca în Viena şi venea acasa aproape in fiecare săptămână. Acum mai bine de 8 ani cineva i-a cerut să caute în Austria un medicament care aici nu se găsea. Pentru un copil bolnav de cancer. Asa a inceput totul, arată Protv. Rând pe rând oamenii i-au cerut ajutorul si Vlad a ajuns un fel carauş al medicamentelor pe care medicii din România le recomandau, dar pacientii nu aveau de unde să le cumpere. În special cele pentru boli grave care nu erau aduse de firmele din domeniu pentru ca erau ori prea ieftine, ori prea scumpe si nu reprezentau o afacere. Fără ele însa oamenii mor. Pentru că solicitările nu se mai opreau, Vlad a făcut un site în care oamenii intră şi acum şi cer ajutorul. La rândul lui, apela la prieteni şi cunoscuţi care căutau medicamente prin toată Europa. La un moment dat, numărul celor care i-au sărit în ajutor a ajuns la câteva sute. Grupul a fost numit „Reteaua citostaticelor” si a devenit subiectul unui film documentar. Tabără în casa părintească pentru copiii bolnavi Vlad Voiculescu este implicat în mai multe proiecte sociale în special în domeniul sănătăţii. El este iniţiatorul MagiCAMP şi a fost vicepreşedinte şi trezorier al European Cancer Patient Coalition. Ani la rând a cumpărat fâşie cu fâşie un deal. Iar casa părintilor, dintr-un sat de lângă Pucioasa, a fost complet transformată. A amenajat o tabără pentru copiii bolnavi de cancer. De ei au grijă o mână de voluntari. A făcut tot ce a putut şi pentru răniţii din Colectiv „M-am dus la doctorul Arafat si i-am zis ca as vrea sa il ajut dacă are nevoie de mine pentru a ajuta cu transferurile in străintate. Am mai făcut asta în trecut si le stau la dispozitie”, a povestit el pentru Protv. Şi-a luat concediu o săptămână şi în tot acest timp a însoţit echipele de medici din străinătate prin spitalele noastre. S-a ocupat de aprobări, a tinut legătura cu spitalele din străinatate si cu familiile victimelor. 14 ani la Viena La numirea în Ministerul Finanţelor, el revenea în România după 14 ani petrecuţi la Viena unde a absolvit cursurile de licenţă şi master ale Vienna University of Economics and Business Administration şi a acumulat o experienţă de peste 10 ani în domeniul financiar. Ultima poziţie deţinută înaintea numirii la Finanţe a fost de vicepreşedinte în cadrul Diviziei de Finanţări de Infrastructură a Erste Group Bank AG. Potrivit declaraţiei de avere, Vlad Voiculescu are un teren intravilan în suprafaţă de peste 3.400 de metri pătraţi în comuna Brăneşti din judeţul Dâmboviţa, unde deţine şi un spaţiu de producţie, potrivit declaraţiei de avere din 2016. În document nu figurează alte proprietăţi. Cea mai mare parte a averii sale se află în conturi bancare: un cont în euro de 14.837 de euro la Erste Bank, un depozit de 53.122 de euro la Banca Transilvania şi un cont curent de 25.000 de lei, la aceeaşi bancă. El mai declară 14.000 de lei cash şi 32.000 de euro. De asemenea, Vlad Voiculescu are acţiuni de 6.257 de euro la Erste Group Bank, unde a fost vicepreşedinte al Diviziei de Finanţări de Infrastructură.
vlad VOICULESCU
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Cine falsifică istoria lui Avram Iancu, d-le prof. Bolovan? | Historia

Posted on Iunie 12, 2011. Filed under: autonomie, Basescu, Crin Antonescu, democraţie, educatie, guvern, Iliescu, ion iliescu, manipulare, media, politica, Uncategorized | Etichete:, , , , , , , , , |

Cine falsifică istoria lui Avram Iancu, d-le prof. Bolovan? | Historia.

 

Cine falsifică istoria lui Avram Iancu, d-le prof. Bolovan?

Dosarul Historia despre Avram Iancu continuă să stârnească dispute între istorici

Marius Diaconescu 6348 vizualizări

Discursul promovat de Avram Iancu în timpul revoluţiei, care poate fi rezumat la „Daţi în cap ungurilor” a avut succes în 1848-1849 şi are priză la cititori şi astăzi. Este astăzi acest mesaj de actualitate? Cui îi serveşte, d-le prof. Bolovan?

Avram Iancu este personalitatea istorică care ocupă primul loc în ierarhia celor mai cântaţi eroi ai poporului român. Atât cântecele populare, cât mai ales cântecele patriotice cultivate prin „Cântarea României” sau „Flacăra” l-au ales adesea ca subiect pe Craiul Munţilor. Majoritatea românilor au învăţat despre Avram Iancu din aceste cântece sau văzând zecile de statui care împânzesc oraşele transilvănene. Cele câteva rânduri din manualele de istorie nu suplinesc absenţa informaţiilor despre viaţa şi activitatea lui Iancu şi, cu atât mai puţin, despre evenimentele din Transilvania din 1848-1849. Practic cunoştinţele majorităţii românilor se reduc la „Iancu i-a bătut / i-a omorât pe unguri”.

Reacţiile „isterice” la articolul meu despre Avram Iancu publicat în paginile revistei Historia în cadrul unui grupaj intitulat de redacţie „Avram Iancu: erou sau criminal?” pot fi înţelese doar datorită succesului discursului naţionalist din cărţile de istorie. Dacă iese din tiparele discursului naţionalist istoricul este ostracizat.

Un profesor universitar specialist în demografie istorică, d-l prof. Ioan Bolovan, a ţinut neapărat să îmi dea o lecţie, ca să mă pună la colţ prin verdictul Domniei Sale. Poate aşa o să mă învăţ minte şi nu o să mai scriu pentru demistificarea istoriei.

Replica d-lui prof. Bolovan, afişată iniţial pe blogul său personal şi apoi pe pagina de internet a revistei Historia, depăşeşte limitele bunului simţ prin asumarea rolului de cenzor care dictează ce am sau nu am dreptul să scriu. Ştiu din timpul studenţiei că la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, o onorabilă instituţie de învăţământ superior unde, spun cu mândrie, am studiat, exista obiceiul ca profesorii să stabilească direcţii de cercetare pe un ton care aducea cu cenzura.

Citeşte aici replica profesorului Bolovan la articolul apărut în revista HISTORIA

De fapt este vorba aici de un conflict între reprezentanţii şcolii vechi de istorie cu rădăcini în naţionalismul socialist al epocii Ceauşescu şi istoricii direcţiei noi de cercetare, sătui de falsuri şi mistificări ale istoriei naţionale. Un coleg al d-lui Bolovan a ajuns membru al Academiei Române după ce a scris în urmă cu mai mulţi ani o carte împotriva celei mai vândute cărţi de istorie din România postdecembristă, renumita „Istorie şi mit în conştiinţa românească”  a lui Lucian Boia, profesor la Universitatea Bucureşti. Probabil că vrea să îi calce pe urme colegului său şi atacă orice tentativă de demistificare a istoriei.

O altă problemă ridicată de această reacţie este cea a incapacităţii românilor ardeleni de a-şi depăşi mentalitatea de victimă, de iobag asuprit. La şcoală învăţăm că românii din Transilvania au fost iobagi asupriţi şi exploataţi de ungurii cuceritori. Acesta este discursul dominant în cărţile de istorie, în manuale, filme sau cântece patriotice. Este greu pentru majoritatea românilor să accepte că şi ungurii erau iobagi, ba chiar plăteau mai multe dări decât românii. Din rândul nostru, al românilor ardeleni, au fost sute de nobili români. Unii au ajuns pe funcţii înalte, ca Balc şi Drag, Iancu de Hunedoara, Nicolaus Olahus, Ştefan Josika ş.a. Ba mai mult, primul rege naţional al Ungariei, Mathia Corvin, este de origine română. Noi, românii ardeleni, am avut generali în armata imperiului şi juzi la curtea regală. Dar acestea sunt subiecte care deranjează şi în manualele de istorie învăţăm doar că am fost iobagi asupriţi. Cui îi serveşte atitudinea de victimă sau iobag asuprit? „Qui prodest?”, vorba profesorului Bolovan…

Domnia sa este deranjat că nu sunt specialist în istoria revoluţiei din Transilvania şi am îndrăznit să scriu pe această temă sensibilă. Da, într-adevăr sunt specialist în istoria medievală a Transilvaniei, nu în istoria secolului al XIX-lea.

Cu ce drept Dvs. vă asumaţi rolul de judecător pe ce teme se poate scrie, uneori bine, alteori nu? Să vă dau un exemplu de istoric specialist pe istoria medievală a Transilvaniei, care nu a înţeles absolut nimic din istoria Transilvaniei, deşi a scris mii de pagini: celebrul academician Ştefan Pascu, sub a cărui îndrumare aţi crescut cei mai mulţi istorici clujeni!

Care spirit al epocii paşoptiste ar trebui să îl pătrund în sensurile sale adânci? Discursul promovat de Avram Iancu în timpul revoluţiei, care poate fi rezumat la „Daţi în cap ungurilor”? Ca profesor nu pot să îmi permit să promovez ura interetnică, nu pot să îmi pemit un discurs naţionalist. Dacă aveţi capacitatea să înţelegeţi deontologia profesională a unui profesor de istorie îmi veţi da dreptate. Deşi citind materialele Dvs. de pe blog, mă îndoiesc că sunteţi în stare să vă asumaţi un discurs apartinic, fără nuanţe naţionaliste.

Mă bucur că îmi contestaţi lecturile despre revoluţie şi îmi asociaţi lecturi din Karl Marx şi Mihail Roller. Nu uitaţi că într-un articol de popularizare a istoriei, cum este cel publicat în Historia, nu poţi insera o mulţime de note care să dovedească o lungă listă de lucrări citite pe tema respectivă. Nu o permite economia, adică formatul revistei. Pe de altă parte, nu sunt obligat să îmi asum interpretările Dvs. sau ale altor istorici „consacraţi”. De ce trebuie să îmi asum tezele marxiste ale maestrului Dvs., dl. prof. Liviu Maior, care nu se poate debarasa de învăţăturile sale marxiste (normal pentru un prieten al lui Ion Iliescu) şi insistă pe rolul maselor ţărăneşti în revoluţia din 1848 din Transilvania, inventând calităţi revoluţionare pentru gloata răsculată (Liviu Maior, 1848-1849. Români şi unguri, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.7 et passim).

Citeşte aici articolul ce a declanşat întreaga dispută între istorici

Nu neg naţiunii române dreptul de a fi ajuns singură la 1848 la conştiinţa identităţii ei şi la fixarea propriei agende politice. Vă reamintesc ceea ce am scris în articol, dar se pare că Dvs nu aţi vrut să vedeţi: „Din perspectivă românească, românii au făcut revoluţie în Transilvania. Liderii politici români au considerat că mişcarea lor face parte din revoluţia ce a cuprins cea mai mare parte a Europei”. Vă rog să nu uitaţi să integraţi evenimentele din Transilvania în contextul general european. Nu uitaţi că francezii sunt cei care au aprins scânteia revoluţiei şi doar în acest context general european s-au desfăşurat evenimentele din Transilvania. Nu mai decupaţi evenimentele istoriei româneşti din context, cum prea des se întâmplă în operele Dvs., mari istorici! Nu ştiu ca în Ardeal românii să fi declanşat revoluţia înaintea ungurilor la Pesta. Refuzaţi să acceptaţi realitatea evoluţiei mişcării revoluţionare pe linia Paris – Viena – Pesta – Transilvania? Sau poate aveţi Dvs. izvoare secrete care să probeze „unicitatea momentului” pentru românii din Transilvania?!

Dl. Bolovan a chiulit de la cursurile de metodologie istorică în care este predată critica internă a izvoarelor. Avem două surse despre discursul lui Avram Iancu la Vidra din mai 1848. Primul este o relatare a şefului tatălui lui Iancu, comitele cameral, martor ocular, care relatează la câteva zile distanţă de evenimente. A doua sursă este ancheta austriecilor, cunoscută sub numele ancheta Kozma, care este realizată la câteva luni distanţă şi consemnează răspunsurile celor anchetaţi. Care sursă este credibilă, dl. prof. Bolovan? Să vă explic de ce raportul şefului tatălui lui Iancu are credibilitate în faţa anchetei Kozma: este scris de un martor ocular la câteva zile distanţă de evenimente. Memoria imediată are mai multă credibilitate decât memoria pe termen lung! În aceeaşi discuţie a capacităţii Dvs. de a citi sursele intră şi invocarea de către Dvs. a ovaţiilor cu care Avram Iancu a fost întâmpinat la Oradea de unguri. Nu uitaţi că învingătorul ia totul!

De ce subcapitolul din articol despre crimele românilor din Transilvania este o manipulare?

Chiar şi maestrul Dvs, dl. Liviu Maior, nu contestă atrocităţile românilor. Desigur că încearcă întotdeauna să îi disculpe pe români: ba un ungur a tras un foc de armă când românii negociau predarea ungurilor, ba era un exploatator nobilul maghiar căruia românii i-au omorât şi familia etc. Chiar şi aşa maestrul Dvs. este obligat de mulţimea surselor să admită că românii au ucis unguri neînarmaţi. Să cităm câteva exemple pentru a reîmprospăta memoria Dvs., d-le prof. Bolovan. La Sângătin nobilii şi familiile lor s-au retras la reşedinţa din sat, fiind înconjuraţi de aproape 10000 de ţărani români. După un schimb de focuri, când să ajungă la o înţelegere, „un necunoscut” a tras asupra românilor. „Cuprinşi de furie, aceştia i-au prins pe nobili şi familiile lor şi i-au ucis pe loc. Şi-au pierdut viaţa peste 140 de bărbaţi, femei şi copii.” Lângă Baia de Criş românii au prins nişte unguri ce mergeau la Brad: „în satul Vaţa i-au omorât muieri cu prunci cu tot 14 inşi. Jefuiri tot aşa au decurs la Criscior, Brad, Baia de Criş, Hălmagiu Mare şi pe la alte sate şi curţi domneşti…”. (Liviu Maior, 1848-1849. Români şi unguri, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 299).

D-le Bolovan, contestaţi că românii au omorât copii, femei şi în oameni neînarmaţi unguri în 1848-1849? Cum etichetaţi uciderea oamenilor care nu poartă arme? Vă rog să consultaţi orice dicţionar şi veţi vedea că este un singur cuvânt: CRIMĂ!

De ce vă place să vorbiţi doar de crimele ungurilor şi să negaţi realitatea crimelor românilor? De ce nu recunoaşteţi în cărţile Dvs. ca specialist în istoria revoluţiei că cifra de 40000 de români omorâţi de unguri a fost vehiculată de un ziar din Leipzig în epoca respectivă? Aşa cum ziarele scriau în decembrie 1989 că Ceauşescu a omorât 60000 de revoluţionari. Cui foloseşte manipularea românilor printr-un discurs naţionalist despre istorie? Cui îi serveşte ura interetnică promovată de istorici ca Dvs.?

Cel puţin dl. Maior are decenţa să numească evenimentele din Transilvania „război civil”, moderând astfel formula „război de eliberare naţională” a istoricului clujean Gelu Neamţu. Indiferent cum am numi aceste evenimente, paralela cu evenimentele din Bosnia şi Croaţia de după 1990 nu este deloc deplasată. Aceleaşi reacţii, aceleaşi atitudini şi aceleaşi falsificări, în funcţie de perspectiva din care sunt tratate evenimentele. Ceea ce pentru unii este un război de eliberare, pentru alţii este crimă.

Cireaşa de pe tort, cum numiţi Dvs. ultimul subcapitol despre pasivitatea politică a românilor era adresată Dvs, d-lor specialişti în istoria românilor din Transilvania sec. al XIX-lea. Ţin minte şi acum cursurile în care era lăudată opţiunea politică a românilor ardeleni după 1867, pasivitatea politică. Pentru „marele public” ce ştie istorie mai mult din filme şi cântece patriotice, să recapitulăm că în momentul anexării Transilvaniei la Ungaria în cadrul Imperiului Austro-ungar în 1867 liderii politici ai românilor ardeleni, majoritatea activi în revoluţia din 1848, au refuzat să se implice în viaţa politică, deşi în anii anteriori ai regimului liberal austriac au dobândit o poziţie politică majoritară în Transilvania. Dieta Transilvaniei fusese majoritar românească. Desigur că anexarea la Ungaria a desfiinţat dieta ardeleană. DAR chiar şi aşa, pe baza sistemului de vot cenzitar, românii puteau să aibă cel puţin 7% din locurile din Parlamentul Ungariei. Experienţa ultimelor guvernări din România postcomunistă ne demonstrează, prin politica UDMR-ului, ce se pot face cu cei 7% într-un Parlament.

Ioan cavaler de Puşcariu a spus foarte clar în urmă cu un secol că românii au pierdut în plan politic din cauza pasivismului, pe care îl numea o „maimuţărie”. Desigur, această interpretare a lui Ioan cavaler de Puşcariu pune în umbră meritele Memorandum-ului. Ne place să ne plângem că ungurii au vrut să ne deznaţionalizeze, dar uităm că am cules ce am semănat. „Nu legea de naţionalitate magyarizează, ci legile aduse mai târziu în decursul pasivităţii noastre.”(Ioan cavaler de Puşcariu, Notiţe despre întâmplările contemporane. Partea a II-a.Despre pasivitatea politică a românilor şi urmările ei, ediţie îngrijită de Nicolae Josan, Editura Scriptorium, Bucureşti, 2004, p. 93) Ne lăudăm în istoriografie cu o acţiune care ar merita trecută într-o carte intitulată „Deciziile politice greşite ale românilor”! Dar asta deranjează, de unde mai scoatem eroii?

Aşa că cireaşa de pe tort era o invitaţie către Dvs., dl. Bolovan, ca specialist, şi către colegii Dvs. să renunţaţi la lauda celei mai proaste opţiuni politice a românilor ardeleni şi poate în timp veţi rescrie corect istoria Transilvaniei. Eu am spus în articol că liderii politici români au copiat „conştient sau nu” pasivismul lui Avram Iancu. Dar e greu de înţeles…

D-le cenzor Bolovan, de ce trebuia să mă mulţumesc cu testamentul lui Avram Iancu din 1850 prin care îşi dăruia întreaga avere naţiunii române pentru înfiinţarea unei Academii de Drept? Ca să falsific istoria? S-a pus în practică acel testament? A mai rămas ceva din averea lui Iancu la moartea sa? Ştiţi destul de bine cum a murit Avram Iancu. De ce vreţi să manipulaţi opinia publică şi să induceţi cititorul în eroare că Iancu ar fi murit sărac deoarece şi-a donat averea naţiunii române? Între proiectul lui din 1850, când era „pe val” şi realitate este o foarte mare diferenţă. Cui serveşte minciuna pe care vreţi să o promovaţi, dle Bolovan?

Cel care decide cui serveşte falsificarea istoriei lui Avram Iancu şi în general a istoriei românilor este publicul, consumatorul de istorie. Iar istoricii pot să scrie pe placul publicului sau la comandă de partid. Documentele ne relevă adesea adevăruri care deranjează, dar măcar o parte a istoricilor ne asumăm dreptul de a scrie conform izvoarelor, fără cenzură.

Avram Iancu a fost omul momentului 1848. Asumarea crimelor comise de români în 1848-1849 de către istoriografie şi conştientizarea lor de către publicul consumator de istorie nu scade cu absolut nimic măreţia lui Iancu. Istoricii trebuie să aibă libertatea interpretării, nu trebuie cenzuraţi nici de slujbaşii Academiei, nici de cititorul însetat de eroi şi de sânge.

A accepta diversitatea de opinii reflectă un minim nivel de cunoaştere şi inteligenţă. Nouă, românilor, cunoaşterea ne lipseşte, dar ne place să ne minţim că suntem atotştiutori.

  • O tema exploziva !
  • Avram Iancu si relatiile sale cu ungurii pica tocmai la tanc in disputa regionalizarii Romaniei , sa vedem cine are curajul sa ia in mana ” cartoful fierbinte „
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Dan Diaconescu

Posted on Iunie 22, 2010. Filed under: Cristian Tudor Popescu, Dan Diaconescu, manipulare, media, Mitica, politica, Televiziunea, Uncategorized | Etichete:, , , , , , , |

Patronul OTV, Dan Diaconescu, este unul dintre cei mai bogaţi jurnalişti din România. Potrivit Top 300 Capital, el are o avere de peste 33 de milioane de euro.

Diaconescu locuieşte într-o vilă din cartierul Primăverii, într-o zonă în care metrul pătrat de teren poate ajunge şi la 5.000 de euro. Tot în Primăverii, mai are o vilă de 2,5 milioane de euro, dar este şi proprietarul unui bloc pe bulevardul Carol, în valoare de 10 milioane de euro.

Diaconescu mai are o clădire de birouri în Băneasa, un apartament în Constanţa, şi o casă de vacanţă la Sinaia.Nici în privinţa mijloacelor de transport nu stă rău deloc. Are un yaht de 2 milioane de euro, un Rolls-Royce Phantom, un Rolls-Royce Drophead şi un Bentley Flying Spur. Patronul OTV are şi două elicoptere.

Cristian Tudor Popescu îi dedică un editorial colegului său de breaslă cu ocazia arestării acestuia ”

Acest ins reprezintă un pericol public nu de-acum, de când l-am văzut cu zgardă la mâini, şi nu pentru că ar fi şantajat nu ştiu ce primar de comună. Şi-a câştigat celebritatea urinând seară de seară nu numai pe regulile elementare ale jurnalismului, dar şi pe cele ale convieţuirii umane. Cică se face vinovat de şantaj. Dar când la OTV erau prezentate fragmente de dosar aduse direct din sertarul procurorului, când se făceau „reconstituiri”, când se umplea cadrul şi telefonul de „martori” pentru ca un om să fie judecat, condamnat şi executat în direct, unde era DNA să îl acuze pe D. Diaconescu de crimă? Când toate treptele degradării omeneşti, inclusiv handicapul fizic şi mental, au fost folosite lejer ca să iasă încă o amendă promo la CNA, încă un punct de rating, încă un elicopter şi-un Rolls Royce pentru „domnu’ Dan”, ce-au făcut statul, societatea românească împotriva monstruozităţilor OTV? Era nevoie de reclamaţia de şantaj a primarului Moţ pentru ca organele să vadă vilele, blocurile, elicopterele, yachturile, superlimuzinele adunate de un „jurnalist” cu o televiziune de apartament ? „
Dan Diaconescu părea un geniu managerial la 40 de ani cu cele 33 de milioane de euro acumulate ca avere, având în vedere că OTV, postul său de televiziune, nu a avut aproape nici un profit în cei aproximativ zece ani de existenţă, ci doar o cifră de afaceri totală de 5.110.804,1 lei şi un total al pierderilor 985.243,2 lei. Doar în 2004 a fost afişat un profit net/brut de 1815772 mii lei.
Procurorii DNA l-au pus sub învinuire luni pe Dan Diaconescu, acestuia fiindu-i aduse la cunoştinţă acuzaţiile de şantaj şi ameninţare în legătură cu primarul comunei arădene Zărand, Ion Moţ. În rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de Dan Diaconescu – datată 18 iunie – se arată că acesta, „în calitate de administrator şi realizator de programe la postul OTV, a exercitat acte de ameninţare, atât în mod direct, cât şi prin intermediul lui Dorel Petru Pârv, cu scopul de a determina persoana vătămată, Ion Moţ, primarul comunei Zărand, judeţul Arad, să dea o sumă totală de 200.000 euro”.
Sub presiunea acestor ameninţări, din suma pretinsă iniţial, edilul din Zărand a plătit efectiv 30.000 euro şi 4.200 lei. „Ameninţarea constă în darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana vătămată, cum ar fi alegaţia că ar deţine o avere importantă, nejustificată, precum şi că ar efectua tranzacţii ilicite cu terenuri agricole, păgubind astfel cetăţenii comunei Zărand”,

Am fost şantajat. Nu am vrut să le fac rău, nici la unu, nici la altul, dânşii au insistat să le dau bani, dar nici dacă aveam fabrică de bani… Au cerut bani împrumut să le dau, n-am făcut rău la nimeni, am ajutat cât am putut. Tot din două în două săptămâni mă sunau, domnule, bani, bani, n-am mai rezistat, trebuia să fac ceva. Trebuia să vând casele să le dau, ca Dan Diaconescu să se plimbe cu yahturile sau lui Doru Pârv, marele clarvăzător„, a declarat, pentru Ştirile Pro TV, edilul din Zărand.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Monica Iacob Ridzi victimă naivă

Posted on Februarie 10, 2010. Filed under: manipulare, media, Monica Iacob Ridzi, politica, Tiberiu Iacob Ridzi, Uncategorized | Etichete:, , , |

Cazul Monica Iacob Ridzi merită o analiză mai profundă. Faptele reprobabile de care este acuzată , implicarea ei în afaceri de corupţie, fals intelectual, prejudicii de sute de mii de euro, deturnare de fonduri, nu pot fi analizate decât într-un context mai larg .

Monica nu a acţionat singură, a fost parte a unei echipe, a fost numită într-un guvern, a primit însărcinări specifice, a sprijinit un proect, a fost lăsată să îşi indeplinească misiunea după care a fost înlăturată şi sacrificată.

  • Monica şi Eba , Elena Băsescu şi Ridzi, cele două fete nu pot fi disociate ele au creat un tandem a carui scop a fost intrarea Elenei în viaţa politică, întâi în rândurile tineretului pedelist apoi ca europarlamentar.
  • Nu o poţi acuza pe una dintre ele fără să te întrebi ce rol a jucat cealaltă, nu poti să investighezi doar modul cum au dispărut milioanele de lei fără să dai şi un răspuns la felul cum au fost cheltuiţi aceşti bani, cui au servit, cine a beneficiat de pe urma lor.
  • Naivitatea , lipsa de experienţă a tânărului ministru , încrederea oarbă în echipa pedelistă au fost de fapt adevăratele greşeli de care s-a făcut vinovată Monica Iacob Ridzi.
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 2 so far )

I.D. Sîrbu, la el acasă

Posted on Septembrie 6, 2009. Filed under: I D Sarbu, media, Petrosani, Uncategorized | Etichete:, , |

IdSARBU

Sfârşitul acesta de săptămână îi va fi dedicat de locuitorii Petrilei lui Ion Desideriu Sîrbu, figura cea mai emblematică a oraşului şi a Văii Jiului în acelaşi timp.
Desfăşurate sub egida „Zilele Sîrbului”, manifestările de omagiere a celui care a fost romancier, eseist, filozof, profesor de română, dar şi miner (câteva luni de zile) şi deţinut politic (timp de şapte ani), vor avea loc sâmbătă şi duminică, reunind în estul Văii jurnalişti şi artişti de seamă. Astfel, şirul evenimentelor va fi deschis începând cu orele 17.00 de un happening pe platoul Casei de Cultură din Petrila, intitulat „25 de apariţii ale Sîrbului pe soclul ex-soldatului sovietic”. Începând cu orele 20.00 seara muzicală va fi deschisă de către recitalul formaţiei „Acum”, un cvartet bucureştean cu tente folk, dar şi cu abordări ale unor ritmuri variate, cu interpretări ale unor balade celebre, dar şi ale creaţiilor proprii. Vor fi urmaţi de către formaţia de muzică bizantină şi contemporană „Einuiea” din Bucureşti, iar seara va fi încheiată de recitalul celor de la „Andra & Fusion Music”, proveniţi dintr-o altă capitală de această dată, cea a Moldovei, ieşenii promiţând un recital de excepţie, având la activ apariţii scenice alături de nume ultrasonore ale scenei muzicale româneşti de elită (Cargo, Kumm, Urma, Berti Barbera sau Maria Răducanu).
Ziua de duminică va fi mai plină, deschisă la orele 10.00 de un alt happening, “Prima defilare din Petrila de după ultima a trupelor sovietice eliberatoare”, cu plecare de la Casa Memorială Ion D. Sîrbu din Petrila şi cu sosire la Primăria oraşului Petrila. La orele 16.00 va avea loc lansarea revistei „Nirvana Socială” precum şi lansarea cărţilor “Premiile anuale Ion D. Sîrbu / 15 versus România” şi “Recurs la metoda copilăriei lucide”. Lansările de carte vor fi urmate de către premiera de gală a filmului “Sîrbu, tot pe loc, pe loc, pe loc!”, un produs al regizorului Hanno Hofer (membru al celebrei formaţii de blues Nightloosers) împreună cu operatorul Oleg Mutu, realizat cu sprijinul mini-actorilor de la Şcoala Generală I.D. Sîrbu din Petrila. Premiera va fi urmată de către un workshop, “Atelierul de carte”, care va avea loc la Muzeul Ţăranului Român.
Începând cu orele 18.00, compania Dan Puric va susţine spectacolul de pantomimă „Toţi cinci”, după care, începând cu orele 21:00, vor cânta pentru invitaţi timişorenii Marcela Chifu şi Călin Lupu.
Seara va fi încheiată de recitalul trupei rock „Noise Reduction” din Bucureşti, o formaţie unicat în sensul că este alcătuită numai din reprezentanţi mass-media, jurnalişti şi fotoreporteri.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Gheorghe Gheorghiu – Dej

Posted on Martie 19, 2008. Filed under: media, politica, Uncategorized | Etichete:, |

La 19 martie 1965 a murit Gheorghe Ghiorghiu Dej

primul sef de stat al romaniei rosii post monarhice

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Am luat lumină de la un spirit fertil Maria Barbu

Posted on Martie 4, 2008. Filed under: familie., Maria Barbu, media, poezie, politica, social, social democrat, Uncategorized | Etichete:, , , |

  • Dumnezeu este energia vitală ce ne animă pe toţi, oameni şi câini de-a valma.
  • Deavolul nu există ! Există numai Dumnezeu, dar noi am numit deavol propria neputinţă de accede la credinţă.
  • Credinţa este armonie. Armonie cu sinele şi armonie cu Universul.
  • Sfântul primeşte Divinul în extazul mistic. Artistul în viziunea creatoare şi astfel ei alcătuiesc vârful piramidei umanităţii.
  • În fiecare dintre oameni pulsează Duhul lui Dumnezeu acoperit de nevoile cărnii.

La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : „Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere” , Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi : Petru, Iacov şi Ioan ; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt – muntele Taborului în Galileea – ca să se roage.

„Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul”

Faţa lui Hristos apăru pe muntele Taborului ca un izvor de lumină, izvor al vieţii dumnezeieşti făcută accesibilă omului şi care se răspândea şi pe „veşmintele” Sale, adică asupra lumii din afară dar şi pe lucrurile făcute de activitatea şi civilizaţia omenească.

prag

mi te închipui sărbătoare.

în care – am fost străin

şi – n care astăzi intru cu tălpile curate,

spălate îndelung de glodul negru gros.

în faţa porţii tale – o inimă ocultă

făcându – mă părtaş

la nesfârşita nuntă.

Gânduri preluate sau inspirate de volumul „Sunt fica Regelui David” a poetei Maria Barbu.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 3 so far )

Plimbare prin Parang

Posted on Februarie 13, 2008. Filed under: Uncategorized |

Concediu de neuitat in Parang

read more | digg story

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Nedumeririle cetăţeanului turmentat

Posted on Februarie 11, 2008. Filed under: Uncategorized |

E limpede pentru orice român cu bun simţ că, de trei ani, Oacheşul de la Cotroceni întreţine o atmosferă infectă, absolut nefavorabilă României atât pe plan intern cât şi extern.

read more | digg story

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Vand vila in Petrosani

Posted on Februarie 10, 2008. Filed under: Uncategorized |

zona centrala si linistita, panorama excelenta. 5 camere, 2 bai, bucatarie, curte 700 mp, dependinte. Pret 110.000 euro. Telefon 0254540417

read more | digg story

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Grigori Yefimovich Rasputin si manipularea

Posted on Februarie 10, 2008. Filed under: Uncategorized |

Indiferent de zona in care actioneaza , politica sau sociala, economica sau religioasa, manipularea are ca rezultat distorsionarea adevarului in vederea creerii unei perceptii favorabile manipulatorului.

read more | digg story

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

« Intrări anterioare

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...