Adio Băse !
Aproape că îmi pare rău, despărtirile au întrânsele întotdeauna ceva melancolic, simţi că parcă se rupe ceva, ai trecut printr-o experienţă inedită, nu se va mai repeta, ai mai îmbătrânit cu cinci ani, ai mai pierdut o speranţă, ai fost din nou înşelat în aşteptările tale, dar ai învăţat în sfârşit ceva :
“ SĂ NU MAI AI ÎNCREDERE ÎN LACRIMI ! “
- Mitul tătucului ocrotitor a murit, omul atotputernic aflat în fruntea statului a uitat de noi, de destinele noastre, de speranţele noastre, de nevoile noastre.
Preocupat doar de lupta zilnică pentru putere, pentru mai multă putere, pentru întreaga putere, bravul nostru preşedinte îşi mai aduce aminte de noi la câte o serbare, la câte o manifestare, de ziua berii sau a usturoiului, la pomenit de moaşte sau eroi dar niciodată în casele de copii abandonati sau în azilele de bătrâni năpăstuiţi.
Românul este bun şi îngăduitor, a fost minţit şi înşelat, s-a descurcat cu mai puţin şi a rezistat dar parcă s-a cam săturat, să fie tot manipulat, batjocotit şi umilit neâncetat.
De aceea cred că nu vor avea PDL-işti destui bani să corupă, destule pungi de zahăr şi ulei să împartă, destule autobuze să transporte, destule mătănii să facă pentru a mai prinde măcar un post de dregător după crăciun.
