Boc trage cârma pe stânga
Mutora lozinca de mai sus li s-ar părea deplasată, prea liberală, prea extremistă care nu ţine cont de solidaritatea socială, de întrajutorare, de mult trâmbiţata inechitate şi lipsa de şanse.
Într-o societate care a scăpat recent de totalitarismul socialist în care am fost educaţi să credem că toţi suntem egali indiferent de valoarea noastră reală acceptăm cu greu aşa zisa inechitate în care unii concetăţeni ai noştri au iar noi nu avem. Nu acceptăm pensii şi salarii mult diferenţiate, vrem retribuţii mari doar pentru că şi alţii le-au obţinut şi nici noi nu vrem să rămânem mai prejos.
De la această mentalitate şi până la concluzia după care :
- - Dacă mie nu îmi dă măcar să nu mai primească nici altul mai mult decât mine – nu e decât un singur pas.
Noul guvern a şi început să speculeze tocmai această slăbiciune a poporului român iar primele roade se şi văd :
- – Limitarea salariilor mari indiferent de utilitate socială, capacitate sau competenţă
- – Imposibilitatea pensionarilor sau a disponibilizaţilor de a se mai angaja în sectorul de stat chiar dacă experienţa şi eficienţa lor ar fi necesară
- - Pe acceşi linie se înscrie şi hotărârea de astăzi din guvern referitoare la indemnizaţia pentru creşterea copiilor : - “Am decis plafonarea indemnizaţiei pentru mame în felul următor: nicio mamă care este angajată nu va primi mai puţin de 8 milioane de lei vechi, dar nu mai mult de 40 de milioane de lei vechi. Această plafonare corespunde principiului solidarităţii”, a anunţat premierul Emil Boc, în urma şedinţei de Guvern.
Uniformizarea salariilor care tocmai a început va fi urmată de o politică de creştere a taxelor şi a impozitelor ce nu poate avea alt rezultat decât inflaţie, faliment, disponibilizări adică aceeaşi politică cu care am fost obişnuiţi în primii zece ani de la revoluţie.
